Scrisoare către fiica mea

Dragă Ana,

În această perioadă, miza este răspândirea fricii în marea masă. Odată instituită frica,  omul devine mai slab, mai vulnerabil.

În ultimii ani, omenirea s-a scuturat de frică. Oamenii au început să aibă din ce în ce  mai mare curaj, să între în zone și domenii în care, până în urmă cu ceva timp nu aveau acces. Nu spun că ceea se întâmplă azi a fost sau este o conspirație sau ceva intenționat, întrucât asta ar fi foarte grav și de neiertat.

Ce observ însă, este că, odată cu răspândirea virusului, se raspândește frica, se răspândește îndoiala, oamenii încep să se simtă derutați și confuzi. Cel mai mare pericol pe care eu îl văd este pierderea credinței și a încrederii și aici nu vorbesc de credința habotnică sau religioasă.

Eu vorbesc de încrederea profundă, încrederea în Dumnezeu, încrederea în forța noastră interioară, încrederea în noi înșine. Să nu lăsăm frica să preia controlul. Frica ne propune în zilele acestea să “ne căsătorim” cu ea, să o luăm și să o purtăm în sufletele și gândurile noastre și chiar și în casele noastre.

Draga mea Ana, să nu lăsăm că frica să ia locul credinței! Nu spun să nu luăm măsuri, ele trebuie luate, nu spun că nu e grav și tragic ce se întâmplă, spun doar să acceptăm cu încredere și credință ce se întâmplă. Cu încrederea că tot ceea ce se întâmplă, într-un final, se întâmplă spre binele nostru, cu condiția evidentă de a învața din ceea ce ni se întâmplă și cu credința că vom trece cu bine și peste această perioadă.

Chiar dacă nu simțim și nu vedem asta acum, să avem credința și încrederea că dacă nu e bine încă, (și nu e bine încă) înseamnă că nu e finalul încă. Sunt tragedii, sunt lucruri grave care se întâmplă, dar această criză va trece (în China deja a trecut), însă, dacă lăsăm frica să ne cuprindă, lăsăm teama și îndoiala  să pună stăpânire pe noi,  ne va trebui mult, mult timp să ne revenim și să ne scuturăm din nou de frică și îndoială.

Dragă Ana, trăiește în credință, și încredere, rămâi în lumină ori de câte ori frica și întunericul îți dau târcoale! Ca să rămâi în lumină: ai credință, ai încredere, trăiește și stai cât mai mult în starea de  recunoștință (sunt convins că dacă, cauți pentru ce să fii recunoscătoare, vei găsi o mulțime de lucruri). Gândește-te la moduri în care îi poți susține sau încuraja pe alții!

Vreau să îți împărtășesc  rugăciunea, mantra mea, care m-a însoțit și m-a ajutat de-a lungul anilor, în momentele grele:

”Dacă Dumnezeu este cu mine, și Dumnezeu este cu mine, ce mai contează cine sau ce este împotriva mea?”

Această rugăciune, această mantra, îmi dă forță, încredere, și mă ține în lumină.  Iar dacă cineva sau ceva este capabil să mă doboare, înseamnă că a fost voința lui Dumnezeu ca acel cineva sau acel ceva să mă doboare. Și dacă este voința lui Dumnezeu, oricum eu nu am cum să mă împotrivesc acestei voințe. Prin urmare, am decis să nu mă înfrâng singur, cu mintea mea, am decis să am încredere totală și dacă e să fie, atunci știu că e mai presus de voința și puterile mele.

Asta nu înseamnă să fiu arogant, nu înseamnă să forțezi limitele, nu înseamnă de exemplu, în această perioadă, să nu iei măsuri de precauție. Dimpotrivă. În plus, în vremuri ca acestea, dar nu numai, este nevoie să înțelegi că ai nevoie mai mult decât să speri. Să speri nu este suficient de multe ori. Întrucât opusul speranței nu este lipsa de speranță ci este încrederea totală, încrederea fără nicio urmă de îndoială.

Când ai încredere totală nu ai nevoie de speranță, întrucât tu știi, ești sigură!

Când speri, de fapt nu ești sigură 100%. Pentru că atunci când ești sută la sută sigură, ai o certitudine. Și când ai o certitudine, adică încredere deplină, speranța este înlocuită de credință. De aceea, cu drag îți recommend, să stai în lumină (cu tot ce înseamnă a sta în lumină), să îți construiești încrederea deplină.

Dacă ți-aș da un milion de euro să sari cu parașuta dintr-un avion, fără însă să ai parașuta la tine ai sări?

Dacă răspunsul tău nu a fost un DA mare, instant și hotărât, înseamnă că încă te mai îndoiești, înseamnă că nu ai încredere 100%. Și nici nu trebuie să ai în mine încredere 100%. În Dumnezeu să ai încredere 100%. Avionul din care ar fi trebuit să sari era la sol și atunci nu-i așa, datele problemei se schimbă: probabil ai sări din acel avion și pentru mai puțin de 1 milion de euro.

Să ai încredere deplină că Dacă Dumnezeu e cu tine, și Dumnezeu e cu tine, nu mai contează cine sau ce este împotriva ta, pentru că sigur sunt lucruri pe care nu le știi și nu le percepi în acest moment.

Și întotdeauna, într-un final, totul va fi bine. Și dacă nu e bine, înseamnă că nu e finalul încă!